EU - 26 feb. 2008

Psss... Pssss ..... da, da, tu... tu cel de-acolo, nedumeritule!
De cate ori nu ti-am strigat numele..., dar nu mai conteaza, macar acum m-ai auzit, asta-i important.

Acum glasul meu fin ca matasea se incolaceste precum un sarpe in jurul urechilor tale... si acolo va ramane pentru totdeauna.
Limba mea aspra iti va intra destul de des in ureche... hmmm... al dracului de rau o sa te usture, te asigur. Chiar acum iti intra pentru prima data; nu cumva incepi s-o simti ?!
...acum, brusc incepi sa-ti amintesti cum te-am mai strigat si cu alte ocazii ~ rama scarboasa si inamolita ce eram ~ , dar tu nemernicule nu ma bagai in seama. Sa nu zici ca regreti ca m-ai umilit pentru ca tu te lauzi ca nu regreti nimic niciodata, iar eu oricum n-as fi dispus sa te iert.
In momentul in care m-ai provocat cu buna stiinta, viitorul tau s-a scris: ai sa ajungi ca un mar gaunos, manacat pe dinauntru chiar de viermii pe care cu mana ta i-ai crescut... o sa ajungi sec si uscat, o sa ajungi sa te imputi, iar toate-o sa te doara asa de tare incat si cei din jur iti vor simti durerile... si te vor lasa singur, satui cu totii de putoarea si chinurile tale. Iar ramas singur vei hotara sa renunti la iadul pe care-l traiesti si te vei sinucide, sigur fiind ca dincolo conditiile-s mai bune.

...dar n-ai sa scapi nici acolo de mine pentru ca glasul meu fin ca matasea va ramane incolacit si-n iad jurul urechilor tale...

Vrei? ... - Tre' sa meriti! - 25 mar. 2008

"- De ce mor oamenii, mama?" ... curios, senin si fara teama am pus intrebarea asta la patru ani. Atunci probabil ca am primit un raspuns care ma multumea si ma lasa la fel de senin si curajos.
Cu timpul, intrebarea a reaparut in mintea mea, tot din curiozitate, ca la patru ani, punandu-mi-o doar in sinea mea. Raspunsul nu a aparut, iar lipsa lui a adus cu ea confuzie si frica. Iar confuzia si frica m-au facut sa-mi tot pun intrebarea asta...
Intamplarea a facut ca, in timp ce cautam raspunsurile pentru alte intrebari, sa aflu si "- De ce mor oamenii, ...?"
Ei mor pentru ca asta merita! ...murim pentru ca asta este ceea ce meritam la un moment dat. ...si chiar o meritam pentru ca eternitatea nu aduce onoare.
Moartea este, ori (1) incununarea unei vieti duse cu bine pana la bun sfarsit, ori (2) ingenuncherea propriei vieti in fata propriei constiinte.
Fie ca sunt bune, fie ca sunt rele, evenimentele care se produc in viata ta, se produc doar pentru ca le meriti, ele fiind, la fel ca si moartea, incununari sau ingenuncheri ale vietii. Ca viata are si suisuri si coborasuri, asta se stie, dar moartea... oare pe moarte la ce categorie s-o incadram??? ... moartea e un fenomen ireversibil care poate fi ori Everestul insorit, ori abisul intunecat al existentei tale.
Multi au mai zis ca de la viata primesti numai ceea ce meriti...

"Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer,
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer,
Vrei respect, invata sa respect, sa oferi,
Tre' sa meriti, tot ce ai sa castigi, nu sa ceri."

...deci, vrei sa mori ... tre' s-ajungi sa meriti pana si asta!