miercuri, martie 19, 2008

Vrei? ... - Tre' sa meriti! - 25 mar. 2008

"- De ce mor oamenii, mama?" ... curios, senin si fara teama am pus intrebarea asta la patru ani. Atunci probabil ca am primit un raspuns care ma multumea si ma lasa la fel de senin si curajos.
Cu timpul, intrebarea a reaparut in mintea mea, tot din curiozitate, ca la patru ani, punandu-mi-o doar in sinea mea. Raspunsul nu a aparut, iar lipsa lui a adus cu ea confuzie si frica. Iar confuzia si frica m-au facut sa-mi tot pun intrebarea asta...
Intamplarea a facut ca, in timp ce cautam raspunsurile pentru alte intrebari, sa aflu si "- De ce mor oamenii, ...?"
Ei mor pentru ca asta merita! ...murim pentru ca asta este ceea ce meritam la un moment dat. ...si chiar o meritam pentru ca eternitatea nu aduce onoare.
Moartea este, ori (1) incununarea unei vieti duse cu bine pana la bun sfarsit, ori (2) ingenuncherea propriei vieti in fata propriei constiinte.
Fie ca sunt bune, fie ca sunt rele, evenimentele care se produc in viata ta, se produc doar pentru ca le meriti, ele fiind, la fel ca si moartea, incununari sau ingenuncheri ale vietii. Ca viata are si suisuri si coborasuri, asta se stie, dar moartea... oare pe moarte la ce categorie s-o incadram??? ... moartea e un fenomen ireversibil care poate fi ori Everestul insorit, ori abisul intunecat al existentei tale.
Multi au mai zis ca de la viata primesti numai ceea ce meriti...

"Vrei bani, banii n-o sa cada degeaba din cer,
Vrei prieteni, invata sa vorbesti sincer,
Vrei respect, invata sa respect, sa oferi,
Tre' sa meriti, tot ce ai sa castigi, nu sa ceri."

...deci, vrei sa mori ... tre' s-ajungi sa meriti pana si asta!

2 comentarii:

Elle spunea...

Moartea nu este un eveniment al vietii. Moartea nu se traieste.
Gerhart Hauptmann spunea ca mMoartea este cea mai blanda forma de viata, partea dominanta a dragostei eterne; cel mai greu este sa supravietuiesti.

ana@.fotografnunti.org spunea...

Trebuie să ne ducem fiecare propria noastră viaţă, fără egoism şi fără să-i socotim pe ceilalţi numai ca nişte mijloace, dar totodată fără să ne tăgăduim cu totul pe noi înşine, să ducem o viaţă de sine stătătoare şi potrivită firii noastre, cu un echilibru raţional între îndatoririle faţă de alţii şi îndatoririle faţă de noi.
Orice interes arătat faţă de boală şi moarte nu este decât altă expresie a interesului pentru viaţă.