Cu parere de rau...

...relatiile dintre oameni... se zice ca se bazeaza pe deschiderea in fata celuilalt: sinceritatea.
Dar sinceritatea cui apartine, tie sau celui care te asculta???... cred ca esti considerat sincer, nu atunci cand nu ascunzi nimic celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa ascunzi. Esti considearat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta celalalt de la tine sa spui, iar in felul asta sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.
...imi este teama de o lume... "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu pot comunica, fata de care nu-mi pot manifesta cu sinceritate sinceritatea. De cele mai multe ori sinceritatea sincera (adica sinceritatea in care ma deschid 100%, nu cea in care ceilalti doar au impresia ca m-am deschis) imi aduce cu ea umilinta, sentiment pe care urasc sa-l intalnesc si pe care de cele mai multe ori il evit printr-o sinceritate "simpla" (adik nu una sincera).
Sinceritatea face parte din aceeasi categorie de sentimente si orgoliu: prietenia, unul din cele mai serioase motive de a iubi viata.



Partea trista intr-o prietenie este ca nu esti iubit pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti oferi, ceea ce poti justifica, verifica(etc) in sentimentele prietenului.
Ce ma dezamageste in prietenii e ca fiecare din prieteni sacrifica libertatea celuilalt, libertatea de a fi el insusi cu adevarat, vointa celuilalt de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite(etc).
De ce esti iubit de prietenii tai???... esti iubit pentru ca s-au obisnuit cu tine; s-au obisnuit sa te vada pe strada, s-au obisnuit sa te vada la scoala... la serviciu... pe terenul de joc... online pe messenger... s-au obisnuit sa ii insotesti la cumparaturi , la cinematograf sau la masa de pranz(etc). S-au obisnuit sa-ti placa, in general, ce le place si lor, sa gandesti, in general, cum gandesc si ei si sa te si preocupe cam tot ce-i preocupa si pe ei.
Tu esti cel iubit, dar pana la urma unde te afli tu in toate aceste sentimente ale lor???... nu te afli niciunde... esti taiat in bucati, iar din tine se servesc cum, cat, unde si cand au ei nevoie. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva deact ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un prieten bun, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Hmmm... si uneori esti tolerat... asta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: doar toleranta...
Am si eu prieteni, teoretic, ca fiecare, iar de la o vreme incerc sa le vorbesc... , dar nu pot sustine un monolog prea mult, asa ca m-am resemnat... ei oricum nu inteleg ca ceea ce le pare lor o prostie, un minic, o exagerare, o dramatizare(etc), pentru mine poate reprezenta o problema esentiala.
Si daca, urgent cerut de libertatea mea, intr-o zi, as "comite" un "act" compromitator, cum vor reactiona???... cu timpul am realizat ca ei nu vor judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar declara nebun, m-ar tolera, sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Si cu toate astea am nevoie de parerile si observatiile lor si asta nu pentru ca sunt o persoana cu un caracter slab, doar ca nu vreau sa primesc cu umilinta toleranta lor, ci vreau sa-mi simt libertatea acceptata cu deschidere.



De departe principala proba a prieteniei e sa nu-l pretuiesti pe celalalt prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga om.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, asa cum nimeni nu-ti cere sinceritatea sincera(100%), ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Intr-o prietenie nu conteaza numai ce ia celalalt pentru ca oricum fiecare luam mai putin decat ar trebui. ...asta-i marele pacat: nu ne dorim mai mult, ne multumim cu sferturi.
Nu numai ca nu dati cat ar trebui, dar luati cu mult mai putin decat vi se ofera! ! !



Auzisem ca "nu are rost sa-ti petreci timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine" si ramasese sa ma gandesc la asta. Acum sunt de parere ca nu trebuie sa ti masura cand te daruiesti cuiva drag... ai nevoie doar sa simti ca daruirea ta nu a fost trecuta cu vederea.


" Curios cum o prietenie se naşte şi apoi se hrăneşte dintr-o anumită stare de spirit a cuiva, ca să se stingă în­dată ce flacăra acelei dispoziţii, care ne-a făcut o vreme să credem că avem înaintea noastră un om inteligent, cu mintea scăpărătoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva preţios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic şi ne mirăm că avem în fata noastră un ins obiş­nuit şi tern! " M. Preda (Cel mai iubit dintre pamanteni)


*Aceasta este concluzia la care am ajuns "Cu parere de rau..." , generalizarea unor idei despre viata pe care le-am cules intr-un caiet timp de cateva luni. In posturile de mai jos imi argumenez concluzia cu cateva din ideile personale culese in acel caiet.
Ramaneti-mi aproape!