Groapa de gunoi sau mina de aur??? - 28 oct. 2007

Nici macar un moment in viata nu m-am considerat un inganfat tocmai pentru ca niciodata "n-am avut cu ce". De cele mai multe ori nici macar egal cu ceilalti nu m-am considerat, dar asta nu din modestie, ci din cauza unei stime de sine considerabil scazuta. Si ca orice alt luptator, fiind de parere ca slabiciunile trebuie acoperite, pansate si tratate pe ascuns, si au am recurs la un sistem de aparare prin(aparenta) negarea tuturor minusurilor => crearea unei imagini de om fara problememe, dar si cu nasul pe sus, un fel de om - arma de razboi impotriva vietii.
...orice dar totul pana la a parea inganfat; si-n acel moment am pus punct si-am zis ca macar cei care merita trebuie sa afle ca nu-s nici inganfat, nici vre-o arma de razboi impotriva vetii si nici orice altceva care sa presupuna perfectiunea... sunt doar un las care se foloseste de un caiet ca sa spuna lumii ce are de zis si... pana la urma sunt doar o groapa de gunoi care incearca sa para mina de aur.



Stiu ca e bine sa fiu mai retinut, altfel risc sa parjolesc tot ce-i in jur cu intensitatea emotiilor si trairilor mele. Dar de unde sa stiu cat din pasiunea mea pot sa exteriorizez in diferite situatii. Chiar nu ma deranjaza "imploziile emotionale"atat timp cat sunt spre binele imaginii mele, atat timp cat ma scapa de a fi catalogat drept un obsedat sau un maniac sau un fanatic sau un indoctrinat... stiu sa ma controlez(sau cel putin asa am impresia) si cu siguranta acesta-i un mare avantaj, un mare dar. Si pe cat de mare-i darul pe atat de mare e si povara administrarii lui pentru ca il primesti fara instructiuni de folosire si-i inveti rostul in joaca, experimentand.