...oare cata atentie primesc de la mine persoanele carora nu le-o pot arata niciodata pe toata(pentru ca ar fi prea multa)? ... poate ofer prea multa si deja se vede "pasiunea", "inima de lava" ... sau poate ofer prea si putina trec prin vietile lor ca "un ice-berg" pe langa "Titanic"...? Acum ma mai gandesc si daca mai sunt altii in situatia mea si cati dintre ei sunt constienti, cel putin asa cum sunt eu, de situatia in care se afla...
Imi plac jocurile de strategie. Acolo e simplu, cand faci o gresala preferi sa iei jocul de la capat si sa devii mai puternic, fara sa mai repeti gresala... si tot asa , apar noi situatii dificile, jocul este reluat, acumulezi experienta... Dar in viata nu-i asa, totul trebuie invatat din mers... trebuie sa gasesti rezolvarea unor probleme in timp ce te confrunti cu altele. Uneori dai tu de necaz. Alteori dai peste necazurile altora, iar in cazu; acesta aplici "Regula jocului de strategie" : cu o detasare naturala incerci sa-i intelegi problema, sa-i gasesti rezolvare, dar fara sa-ti dai seama ca te bagi peste viata altuia(pana la urma tot in viata ta te aflii, relaxat, tragi sforile). In incercarea disperata de a-si rezolva problema, unii devin marioneta sfaturilor tale, la un moment dat poti devenii responsabil pentru cursul vietilor lor. Poti fi Dumnezeul lor pamantean, sprijinul lor, speranta lor, iar ei iti pot devenii sclavi pentru ca e foarte usor sa dresezi asemenea specii.
Pe unii ii schimba banii, pe altii ii schimba, insa, adevaratele valori... (*viata este sirul de transformari pe care sufletul le sufera pe parcursul unui ciclu biologic al materiei*)... dar cand cineva reuseste sa te schimbe, inseamna ca o bucata din sufletul lui iti apartine...ai grija cum te joci cu ea!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu