Cu parere de rau...

...relatiile dintre oameni... se zice ca se bazeaza pe deschiderea in fata celuilalt: sinceritatea.
Dar sinceritatea cui apartine, tie sau celui care te asculta???... cred ca esti considerat sincer, nu atunci cand nu ascunzi nimic celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce se asteapta de la tine sa ascunzi. Esti considearat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta celalalt de la tine sa spui, iar in felul asta sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt.
...imi este teama de o lume... "defavorabila", de un mediu strain, cu care nu pot comunica, fata de care nu-mi pot manifesta cu sinceritate sinceritatea. De cele mai multe ori sinceritatea sincera (adica sinceritatea in care ma deschid 100%, nu cea in care ceilalti doar au impresia ca m-am deschis) imi aduce cu ea umilinta, sentiment pe care urasc sa-l intalnesc si pe care de cele mai multe ori il evit printr-o sinceritate "simpla" (adik nu una sincera).
Sinceritatea face parte din aceeasi categorie de sentimente si orgoliu: prietenia, unul din cele mai serioase motive de a iubi viata.



Partea trista intr-o prietenie este ca nu esti iubit pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti oferi, ceea ce poti justifica, verifica(etc) in sentimentele prietenului.
Ce ma dezamageste in prietenii e ca fiecare din prieteni sacrifica libertatea celuilalt, libertatea de a fi el insusi cu adevarat, vointa celuilalt de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite(etc).
De ce esti iubit de prietenii tai???... esti iubit pentru ca s-au obisnuit cu tine; s-au obisnuit sa te vada pe strada, s-au obisnuit sa te vada la scoala... la serviciu... pe terenul de joc... online pe messenger... s-au obisnuit sa ii insotesti la cumparaturi , la cinematograf sau la masa de pranz(etc). S-au obisnuit sa-ti placa, in general, ce le place si lor, sa gandesti, in general, cum gandesc si ei si sa te si preocupe cam tot ce-i preocupa si pe ei.
Tu esti cel iubit, dar pana la urma unde te afli tu in toate aceste sentimente ale lor???... nu te afli niciunde... esti taiat in bucati, iar din tine se servesc cum, cat, unde si cand au ei nevoie. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva deact ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un prieten bun, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Hmmm... si uneori esti tolerat... asta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: doar toleranta...
Am si eu prieteni, teoretic, ca fiecare, iar de la o vreme incerc sa le vorbesc... , dar nu pot sustine un monolog prea mult, asa ca m-am resemnat... ei oricum nu inteleg ca ceea ce le pare lor o prostie, un minic, o exagerare, o dramatizare(etc), pentru mine poate reprezenta o problema esentiala.
Si daca, urgent cerut de libertatea mea, intr-o zi, as "comite" un "act" compromitator, cum vor reactiona???... cu timpul am realizat ca ei nu vor judeca schimbarea din punctul meu de vedere. Ei n-ar incerca sa treaca o clipa in mine ca sa-mi inteleaga nebunia. M-ar declara nebun, m-ar tolera, sau m-ar lasa singur. In nici un caz n-ar trece in mine. Si cu toate astea am nevoie de parerile si observatiile lor si asta nu pentru ca sunt o persoana cu un caracter slab, doar ca nu vreau sa primesc cu umilinta toleranta lor, ci vreau sa-mi simt libertatea acceptata cu deschidere.



De departe principala proba a prieteniei e sa nu-l pretuiesti pe celalalt prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este, pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga om.
Toate acestea insa nu ti le cere nimeni, asa cum nimeni nu-ti cere sinceritatea sincera(100%), ci numai acea sinceritate pe care o doreste el. Intr-o prietenie nu conteaza numai ce ia celalalt pentru ca oricum fiecare luam mai putin decat ar trebui. ...asta-i marele pacat: nu ne dorim mai mult, ne multumim cu sferturi.
Nu numai ca nu dati cat ar trebui, dar luati cu mult mai putin decat vi se ofera! ! !



Auzisem ca "nu are rost sa-ti petreci timpul cu cineva care nu e dispus sa si-l petreaca cu tine" si ramasese sa ma gandesc la asta. Acum sunt de parere ca nu trebuie sa ti masura cand te daruiesti cuiva drag... ai nevoie doar sa simti ca daruirea ta nu a fost trecuta cu vederea.


" Curios cum o prietenie se naşte şi apoi se hrăneşte dintr-o anumită stare de spirit a cuiva, ca să se stingă în­dată ce flacăra acelei dispoziţii, care ne-a făcut o vreme să credem că avem înaintea noastră un om inteligent, cu mintea scăpărătoare, s-a retras sau chiar a consumat ceva interior, ceva preţios. Desigur, acum omul nu ne mai spune nimic şi ne mirăm că avem în fata noastră un ins obiş­nuit şi tern! " M. Preda (Cel mai iubit dintre pamanteni)


*Aceasta este concluzia la care am ajuns "Cu parere de rau..." , generalizarea unor idei despre viata pe care le-am cules intr-un caiet timp de cateva luni. In posturile de mai jos imi argumenez concluzia cu cateva din ideile personale culese in acel caiet.
Ramaneti-mi aproape!

Cele 10 porunci ale prieteniei - 30 oct. 2007

La calculator...chiar ma gandeam daca nu cumva calculatorul a fost inventat de un om singur, satul de prieteni si intamplari imaginare...
Intamplator am gasit "Cele 10 porunci ale prieteniei" :

1. Sa-ti respecti prietenii ca pe o piatra rara!
2. Sa iubesti pe fiecare din prietenii tai fara gelozie!
3. Sa impartasesti cu generozitate si altora din prietenia ta!
4. Sa intreti prietenia cu discutii dese si folositoare!
5. Sa-ti incredintezi cu simplitate si incredere prietenilor tai, durerile si bucuriile!
6. Sa te manifesti prietenilor tai cu sinceritate, asa cum esti tu insuti!
7. Sa ai grija sa-ti susti prietenii cu fidelitate in necazurile lor!
8. Sa ierti cu usurinta prietenilor tai toate defectele!
9. Sa te straduiesti sa-i faci mai buni pe prietenii tai!
10. Sa construiesti cu prietenii tai o lumea mai buna!

...si dupa ce le-am gasit... le-am citit... dar nu ma voi stradui niciodata sa le si respect... totul va veni de la sine daca celalalt merita.Porunci sunt pentru cei care nu stiu sa fie oameni, iar pentru restu sunt simple standarde pe care sunt constienti ca le indeplinesc, iar pentru mine inseamna, de fapt imi demonstreaza ca-mi va fi foarte greu sa gasesc o persoana fata de care sa ma pot purta intocmai cum spun poruncile; nu stiu daca numai indeplinirea tuturor poruncilor te face sa fi prietenul cuiva, dar cert e ca o prietenie sfarsita nici macar nu incepuse...

Intrebarile si raspunsurile - 18 nov. 2007

... intrebarile, dar mai ales raspunsurile sunt insuficiente intotdeauna.
Si daca m-am confruntat des cu insuficienta lor am descoperit ca , de fapt, secretul toturor lucrurilor se ascunde in detalii... detaliile dau forma si gust vietii.
Pana acum probabil ca aveam impresia ca toti inteleg la fel lucrurile si percep la fel cum le percep si eu, iar de fiecare datacand aveam ceva de transmis ma foloseam de mesaje subtile ... si uite d'asta nu eram inteles, nu intelegeam de ce sunt neinteles sau credeam ca am fost inteles dar respins, iar asa apareau si dezamagirile.
Dar acum am invatat ca trebuie sa fiu mai clar, mai hotarat, mai direct( sau cel putin sa nu las impresia ca ma ascund dupa subtilitati).

... de ce apar divorturile??? ... poate ca oamenii nu-si apreciaza partenerul, apar neintelegerile... cine stie... oamenii oricum sunt schimbatori.
Existenta divortului imi demonstreaza ca nu casatoria e cea mai importanta legatura dintre doua persoane, asa cum credeam pana acum. Casatoria e doar o alta forma de realizare a unei legaturi intre doua persoane, iar dupa mine reprezinta un act de egoism fata de umanitate prin care partenerii isi exercita reciproc posesivitatea.
...casatoria e o joaca pe care toti au transformat-o in ceva serios... prietenia e insa ceva serios pe care majoritatea o practica in joaca, o desconsidera si nici macar nu o valorifica.

...eu nu mai am chef de joaca voastra!

Viata - un joc de strategie - 5 nov. 2007

...oare cata atentie primesc de la mine persoanele carora nu le-o pot arata niciodata pe toata(pentru ca ar fi prea multa)? ... poate ofer prea multa si deja se vede "pasiunea", "inima de lava" ... sau poate ofer prea si putina trec prin vietile lor ca "un ice-berg" pe langa "Titanic"...? Acum ma mai gandesc si daca mai sunt altii in situatia mea si cati dintre ei sunt constienti, cel putin asa cum sunt eu, de situatia in care se afla...
Imi plac jocurile de strategie. Acolo e simplu, cand faci o gresala preferi sa iei jocul de la capat si sa devii mai puternic, fara sa mai repeti gresala... si tot asa , apar noi situatii dificile, jocul este reluat, acumulezi experienta... Dar in viata nu-i asa, totul trebuie invatat din mers... trebuie sa gasesti rezolvarea unor probleme in timp ce te confrunti cu altele. Uneori dai tu de necaz. Alteori dai peste necazurile altora, iar in cazu; acesta aplici "Regula jocului de strategie" : cu o detasare naturala incerci sa-i intelegi problema, sa-i gasesti rezolvare, dar fara sa-ti dai seama ca te bagi peste viata altuia(pana la urma tot in viata ta te aflii, relaxat, tragi sforile). In incercarea disperata de a-si rezolva problema, unii devin marioneta sfaturilor tale, la un moment dat poti devenii responsabil pentru cursul vietilor lor. Poti fi Dumnezeul lor pamantean, sprijinul lor, speranta lor, iar ei iti pot devenii sclavi pentru ca e foarte usor sa dresezi asemenea specii.
Pe unii ii schimba banii, pe altii ii schimba, insa, adevaratele valori... (*viata este sirul de transformari pe care sufletul le sufera pe parcursul unui ciclu biologic al materiei*)... dar cand cineva reuseste sa te schimbe, inseamna ca o bucata din sufletul lui iti apartine...ai grija cum te joci cu ea!

Ganduri in noaptea de Ajun - 24 dec. 2007 22:30

Primul Ajun de Craciun din viata mea de adult... prima mea zi de adult.
Ieri a fost majoratul meu... o zi ca toate zilele care s-a remarcat printr-o iesire, speciala pentru mine, dar probabil banala pentru restul. ...doua mese lipite, doua scaune si o banca... 4 persoane + sarbatoritul emotionat pana peste cap, beat de fericire si cu lacrimi in ochi constatand ca din cand in cand in viata lui se mai intampla si lucruri agreabile. Chiar m-am gandit, oare ce fel de oameni plang de fericire... probabil cei care nu plang de tristete, mi-am zis,... cei pentru care fericirea reprezinta un moment rar si impresionant si pentru care se merita sa verse o lacrima, iar tristetea o banalitate cu care dau nas in nas zi de zi.
M-am saturat si simt ca vreau sa fiu si eu un om cu tristeti si fericiri comune... vreau si eu sa am parte de dat/mers la petreceri la care sa ma distrez, vreau sa am o iubita dupa a carei desprtire sa plang, vreau sa ma enerveze imbulzeala de fiecare dimineata din tramvai, vreau sa nu-mi mai pese cum sunt vazut de altii, vreau sa-mi pot cumpara o bomboana pe care s-o pastrez doar pentru mine, vreau sa nu mai depind de niste pastile, vreau sa fiu "Buey coaie !" sau o "Tarfa imputita !", vreau sa vad un meci de fotbal la care sa ma bucur sau sa ma enervez, vreau niste prieteni de-un pahar de a caror atitudine indiferenta fata de mine sa nu-mi mai pese a doua zi dupa betie... vreau eu multe, inclusiv copilaria frumoasa pe care am avut-o si pe care n-am stiut sa mi-o traiesc ... offf, inca o data spun, vreau multe, dar totusi atat de simple si banale lucruri de care nu am parte.
Dar oare de ce imi doresc acele lucruri pe care nici Mos Craciun nu mi le-ar putea aduce in seara asta... nici chiar 10 pestisori de aur nu mi le pot indeplini...de ce mi le doresc???
Mi le doresc pentru ca m-am saturat sa traiesc ca un anonim suferind in originalitatea mea neinteleasa(sau inteleasa gresit). Poate ca am nevoie de cineva care sa ma inteleaga asa cum si eu sunt capabil la randul meu sa-i inteleg pe altii. ...dar poate n-ar trebui sa ma mai gandesc la ce pot primi, ci la ce pot oferi, pentru ca:
Probabil, fara sa-si fi dat seama, prin intermediul unei carti facuta cadou, mi-au sugerat ideea ca orice daruiesti(sufletul, sfaturi, timp, investitii de tot felul...), nu trebuie daruit in speranta primirii altui lucru in schimb, ci pur si simplu ca un gest natural.



In seara asta mi-am promis ca n-o sa-i mai rog/sufoc/oblig sa-mi citeasca porcariile. O sa mi le citeasca in momentul in care o sa-si doreasca, in momentul in care vor fi interesati de ele(automat o sa-mi si spuna penmtru ca ei fac ceea ce vor si spun ceea ce simt). Tocmai pentru ca am luat decizia asta o sa-mi permit sa fiu mai dur in remarci, nemaifiind presat de ideea ca in cateva zile vor vedea ce am spus despre ei. Si ca sa imi scuz dinainte posibila rautate a observatiilor pe care le voi face, pot sa zic ca stadiul de apropiere la care a ajuns fata de ei imi permite sa ii vad cu acelasi ochi critic cu care ma vad si pe mine, deoarece critia, autoctitica, ironia, autoironia construiesc trepte care mai mult, mai bine, cu cineva... etern. Chiar acum as putea sa spun cate ceva despre ei... dar timpul a trecut repede ( este 00:23 acum)... e deja Craciunulsi trebuie macar azi sa incerc sa nu ma mai gandesc la... lucruri apasatoare.